Au trecut mai bine de 20 de ani de la prima mea întâlnire cu minunatul Berlin. În primii ani ai noului mileniu, orașul era încă marcat de căderea Zidului Berlinului, care despărțise brutal un oraș, o structură și locuitorii săi, forțându-i să urmeze căi complet diferite de dezvoltare.

Chipul acestor două lumi era reflectat de cele două fețe ale zidului, vizibile acum pe porțiunile păstrate ca mărturie istorică. Pe partea vestică, zidul fusese acoperit de graffiti colorate, exprimând liber universul interior al oamenilor. De partea opusă însă, rămăsese gri, betonul armat simbolizând lespedea unui mormânt, o metaforă pentru sufletele și mințile sufocate de regimul comunist. Frica, amenințarea armelor și austeritatea cotidiană dominau acea parte a orașului. La Checkpoint Charlie și în alte locuri unde oamenii încercaseră să evadeze, urmele gloanțelor rămăseseră vizibile, mărturie a încercărilor disperate.

La început de mileniu trei, Berlinul își aduna toate energiile pentru a-și vindeca rănile și a-și reconstrui structura urbană. Orașul era un uriaș șantier. De la centru la periferii, o pădure de macarale se întindea cât vedeai cu ochii, iar zgomotul utilajelor de construcție era omniprezent.

O experiență memorabilă în Berlin

Am locuit câteva nopți într-o periferie, într-o clădire părăginită, greu de imaginat ca fiind locuibilă. Chiar și pentru mine, venită dintr-o Românie proaspăt eliberată de comunism, peisajul era dezolant. Totuși, studenții care locuiau acolo mi-au oferit cazare. Încă de atunci, rețelele de comunicare studențești din Germania funcționau excelent, chiar dacă aveam doar e-mailul la dispoziție.

Am dormit pe o saltea murdară, într-o cameră cu pereți sparți și uși care scârțâiau. Totuși, aveam un acoperiș deasupra capului, iar soba rudimentară încălzea suficient, fiind iarnă târzie, cu frig și vreme rea. Am experimentat acolo cel mai ciudat fenomen meteorologic întâlnit vreodată: o combinație de lapoviță, ninsoare abundentă, vânt și descărcări electrice.

Berlinul, păstrător al memoriei

Metroul funcționa impecabil, iar în scurt timp ajungeam la obiectivele planificate. Berlinul e un oraș care își păstrează memoria vie. Oriunde mergi, descoperi locuri care evocă istoria, avertizând asupra pericolelor uitării. Printre acestea, cel mai impresionant este Memorialul Evreilor Uciși în Europa, un spațiu care vorbește sufletului, făcând imposibilă ignorarea atrocităților trecutului.

O altă față a orașului

Zece ani mai târziu, Berlinul avea deja o altă înfățișare. Centrul unificat și reconstruit devenise prietenos și ofertant, cu alei largi, tei falnici și spații verzi integrate armonios. Atmosfera de șantier se retrăsese spre periferii, iar clădirile abandonate dispăruseră sau fuseseră renovate. Locul unde locuisem prima dată probabil nici nu mai exista.

Astăzi, Berlinul este o capitală strălucitoare, plină de viață, care așteaptă să fie descoperită.

Te provoc să descoperi minunatul Berlin!

Plănuiește un city break în Berlin și lasă orașul să te surprindă. Apoi revino pe blog și povestește-ne cum l-ai văzut tu prin ochii prezentului!

Iulia